Erau doar doi copii, prea copii pentru a intelege ce e viata. Doi copii dominati de dorinta sufocanta de a creste, de a se impartasi total unul celuilalt... Au gresit amandoi, poate tu mai mult, dar doar pentru ca o iubeai, o iubeai cu adevarat... vroiai sa fie doar a ta...
O pastrezi aproape inca, in sufletul si-n amintirile tale, amintiri stinse de gandul ca ea nu simte aceleasi lucruri, nu traieste aceleasi sentimente. Si totusi, ti-e dor... Ea e cea la care ai tinut atat de mult, pe care inca o iubesti, cea care e prea departe sa-ti mai fie aproape. E ciudat... Sunt doar cuvinte fara sens, probabil randuri lipsite de valoare, dar scrise doar pentru ca... iubirea nu se uita...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu